Ion Andreescu

Viața

Se naște la 27 februarie 1850, la București, fiu de negustor de băuturi. Urmează Școala de Arte Frumoase din București, condusă de Theodor Aman, la secția de desen liniar și caligrafie (1868–1872); îl are profesor și pe Gheorghe Tattarescu.

Politic / carieră Profesor Șase ani, între 1872 și 1878, predă desenul la Buzău: la Seminarul Episcopal, la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” și la Școala de meserii. Pictează periferiile sărace ale orașului, margini de sat și case. „Stejarul lui Andreescu” încă rezistă în parcul Crâng din Buzău, îngrijit de botaniști.

În 1873 vede la București expoziția „Amicilor Bellelor Arte”, unde Grigorescu e prezent cu pânze pictate la Barbizon: e cotitura vieții lui de pictor. Studiază la Academia Julian din Paris (1879–1880 și 1881), expune la Salonul oficial și lucrează în pădurea de la Fontainebleau și la Barbizon, alături de Nicolae Grigorescu și George D. Mirea. Prin Grigorescu îl cunoaște pe doctorul Georges de Bellio, care îi cumpără lucrări și în a cărui casă vede o mare colecție de pictură impresionistă.

Capodopera lui, „Iarna la Barbizon”, a fost comparată de criticul francez Jacques Lassaigne cu pictura lui Utrillo; alții au găsit în pânzele lui ecouri din tinerețea lui Pissarro și Sisley. Peisajele lui, chiar și cele franceze, sunt aproape toate grave și solitare. Portretele fixează oameni marcați de sărăcie, a căror tristețe contrastează cu surâsul celor pictați de Grigorescu.

Expune singur, de două ori, în cafeneaua agenției muzicale a lui Alexis Gebauer (1878, 1881). În 1882, în sala Stavropoleos, e prezent cu peste 60 de lucrări: singura lui retrospectivă în timpul vieții. Moare de ftizie în noiembrie același an, la 32 de ani, lăsând câteva sute de tablouri.

Renume Faimos E așezat, alături de Aman și Grigorescu, în prim-planul picturii românești a secolului al XIX-lea. Principalul lui exeget e Radu Bogdan; despre el au scris Oprescu, Frunzetti și Andrei Pleșu, care vede în pictura lui un spațiu „metafizic”. Institutul de arte plastice din Cluj i-a purtat numele, iar Academia Română a acordat un premiu „Ion Andreescu”.