fișa 013 / 106 · inv. 585/585

Marius Bunescu

1881 – 1971

n. 28 mai 1881, Caracal
d. 31 martie 1971, București

pictor, director de muzeu

Marius Bunescu, Autoportret, 1912–1913
Autoportret, 1912–1913 · ulei pe pânză, 80 × 63 cm
MNAR, inv. 585/585 · semnat și datat dreapta jos: „Bunescu 1912”

Tabloul

Ceasul vieții Zori Pictat în 1912–1913, la 31–32 de ani, cu aproape șase decenii înainte de moarte: în zorii vieții lui de pictor. Tocmai încheiase șase ani de studii la München și lucra în atelierele Academiei La Grande Chaumière din Paris. Stă în fața unei draperii verzi, în haină deschisă la culoare, cu o batistă roșie în buzunar, și ne privește drept în ochi.

Viața

Se naște la 28 mai 1881, la Caracal, fiul meșteșugarului Ioniță Bunea. Primii douăzeci de ani îi petrece departe de pictură, autodidact, încercând mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic. Între 1904 și 1919 trăiește la Constanța: desenator tehnic al portului și al Direcției Regionale Silvice, apoi profesor de desen la un institut particular. Descoperă acolo peisajul dobrogean, care rămâne partea cea mai importantă a operei lui.

Studiază la Academia de Artă din München (1906–1912), cu Hermann Groeber și Gabriel von Hackl, apoi la Paris, la La Grande Chaumière (1912–1913). În 1919–1920 pictează verile la Baia Mare. E membru fondator al asociației „Arta Română”, cu Camil Ressu, și, din 1923 până în 1927, președinte al Sindicatului Artelor Frumoase.

Politic / carieră În funcție Din 1919 e custode, iar între 1920 și 1949 directorul Muzeului Simu din București; în război e și director delegat al Artelor. În 1949 conduce Pinacoteca Națională și Muzeul Național de Artă și organizează, cu Octavian Angheluță, Galeria Națională, pe care o conduce din 1956. Fiul lui, Preda, fuge în Germania și lucrează la Radio Europa Liberă.

Politic / carieră Decorat În 1941 e făcut comandor al Ordinului „Coroana României”. După război primește toate titlurile de stat: Artist emerit (1956), Maestru emerit al artei (1961), Artist al poporului (1966). Wikipedia notează totuși că nu și-a schimbat stilul ca să se adapteze noilor condiții ideologice.

Renume Cunoscut Expune la Bienala de la Veneția (1924, 1942, 1954), ia Marele Premiu și medalia de aur la Barcelona (1929) și medalia de aur la Paris (1937). În 1965 își publică „Însemnările unui pictor”. Lucrările lui sunt în MNAR, în aproape toate muzeele de artă din țară și în Pinacoteca „Marius Bunescu” din Caracal. Moare la București, la 31 martie 1971.

Repere

Expoziții personale

  • 1904 Constanța; apoi 1905
  • 1919 București; apoi 1920, 1922, 1925
  • 1927 București, Constanța
  • 1940 București, la Dalles
  • 1956 București
  • 1961 retrospectivă; apoi 1965, 1966
  • 1981 comemorativă

Distincții și titluri

  • 1912 premiul III, Artiștii în viață
  • 1929 Marele Premiu, Barcelona
  • 1937 medalia de aur, Paris
  • 1941 Coroana României, comandor
  • 1956 Artist emerit
  • 1961 Maestru emerit al artei
  • 1966 Artist al poporului

De grup: Salonul Oficial 1911–1942 · Tinerimea Artistică 1914–1916 · Arta Română 1919–1928 · Veneția 1924, 1942, 1954 · New York 1939

Ceasul vieții

  1. zori 1904 Constanța
  2. zori 1912–1913 acest autoportret
  3. zori 1920 Muzeul Simu
  4. amiază 1941 Coroana României
  5. amurg 1956 Galeria Națională

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 193–194
  2. MNAR, fișa inv. 585/585: ulei pe pânză, 0,800 × 0,630 m, 1912–1913
  3. ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu · en.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu
  4. ro.wikipedia.org: Anastase_Simu · Camil_Ressu · Octavian_Angheluță · tabelele de laureați
  5. Mihai Pelin, „Deceniul prăbușirilor (1940–1950)”

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.