Alexandru Ciucurencu

Viața

Se naște la 27 septembrie 1903, la Tulcea, al unsprezecelea copil al unei familii sărace, înregistrat ca Alexandru Trofin Ciucurencu. Lucrează la o fabrică de cărămidă și ospătar la Ceainăria Odesa; în 1916 intră ucenic la zugravul de biserici Mihail Paraschiv.

Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1921–1928) cu George D. Mirea și Camil Ressu și petrece verile în colonia de la Baia Mare. În 1931 e bursier la Fontenay-aux-Roses și la Academia Julian din Paris și lucrează liber cu André Lhote. Lumina Deltei, culorile satelor lipovenești și postimpresionismul francez fac din el unul dintre marii coloriști ai picturii românești.

Războiul Pictor de front În al Doilea Război Mondial e sergent în Batalionul de Expoziții al Marelui Stat Major; expune în 1942 la „Războiul în imagini”.

Politic / carieră Profesor Predă la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București între 1948 și 1975. Elevilor le repetă: „Niciodată să nu amesteci culoarea cu negru, apa cu vinul și adevărul cu minciuna.”

Politic / carieră În funcție Între 1957 și 1968 e rectorul aceluiași institut.

Politic / carieră Acomodant La 4 ianuarie 1957 e ales secretar al Uniunii Artiștilor Plastici, în biroul prezidat de Ion Jalea. În 1959 ia parte la ședința Biroului Executiv care consemnează excluderea a cinci artiști, „urmând ca organele de stat să cerceteze mai departe”.

Politic / carieră Decorat Regimul îl copleșește cu onoruri: Ordinul Muncii cl. I (1948), Premiul de stat (1953, 1955), titlurile de Maestru emerit al artei (1956) și Artist al poporului (1964). În 1963 devine membru corespondent al Academiei.

Renume Faimos Expune în toată Europa, la Veneția (1954, 1956), la Londra și Tokyo (1966), la Paris (1970, 1972). Moare la București, în decembrie 1977. Îi sunt dedicate patru monografii, iar Tulcea organizează Bienala Națională de Pictură „Alexandru Ciucurencu”. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Tulcea, Constanța, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Iași și alte orașe.