fișa 057 / 106 · inv. 5988/5988

Samuel Mützner

1884 – 1959

n. 13 decembrie 1884, București
d. 2 octombrie 1959, București

pictor

Tabloul

Ceasul vieții Amurg Muzeul așază autoportretul în jurul lui 1945: pictorul are atunci vreo 60 de ani și mai are paisprezece de trăit, e amurgul vieții. E anul în care, după cinci ani de interdicție, poate expune din nou. Chel, cu ochelari rotunzi și mustață, într-o cămașă cenușie, privește în jos, pe lângă noi. Colecția mai are un autoportret al lui, nedatat, mai timpuriu.

Viața

Se naște la 13 decembrie 1884, la București. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase (1899–1900), cu Eugen Voinescu, Vladimir Hegel și G. D. Mirea, apoi la Academia Regală din München (1900–1902), cu Karl Raupp, Anton Ažbe și Simon Hollósy, și la Academia Julian din Paris (1903).

Între 1908 și 1910 trăiește doi ani la Giverny, în preajma lui Claude Monet, și pictează în manieră pointilistă; acolo își găsește stilul. Călătorește apoi în Alger (1910), în Japonia, China, Coreea, Filipine, India și Ceylon (1912).

Politic / carieră Profesor În 1916 se stabilește la Caracas, unde rămâne trei ani și predă, din 1917, la Școala de Belle Arte. Pictează pe insula Margarita, la San Juan și la Curaçao și expune la New York, San Juan, Caracas și Maracaibo. Acasă, între 1951 și 1958, e conferențiar la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.

Politic / carieră Decorat Primește Coroana României în grad de ofițer (1924) și Meritul Cultural clasa a II-a (1932). E premiat la Bienala de la Veneția și la Barcelona (1929). Pictează multe veri la Balcic. E căsătorit cu pictorița Rodica Maniu; având o cotă mai mare, semnează uneori și tablourile ei.

Persecuție Exclus ca evreu Din 1937 e împins treptat afară din viața publică. La 12 octombrie 1940 e exclus, ca evreu, din Sindicatul Artelor Frumoase, împreună cu Mina Byck Wepper, și nu mai are voie să expună. Revine cu expoziții personale abia în 1945.

Renume Cunoscut Moare la București, la 2 octombrie 1959. E socotit unul dintre cei mai importanți postimpresioniști ai picturii românești interbelice. Multe dintre lucrările lui din MNAR vin din tezaurul restituit de URSS în 1956. I s-au dedicat trei monografii (1974, 2005, 2021), o retrospectivă în 2001 și, în 2021, expoziția „Pe urmele lui Claude Monet”.

Repere

Expoziții personale

  • 1909 București, prima personală
  • 1916–17 New York
  • 1917–19 San Juan, Caracas, Curaçao, Maracaibo
  • 1928–40 București, an de an
  • 1945–47 București
  • 1956 Caracas, retrospectivă
  • 2001 București, retrospectivă
  • 2021 „Pe urmele lui Claude Monet”, Art Safari

Distincții și titluri

  • 1924 Coroana României, ofițer
  • 1924, 1928 Bienala de la Veneția, premiat
  • 1929 Barcelona, premiat
  • 1932 Meritul Cultural cl. II

De grup: Tinerimea Artistică 1906–1947 · Salonul Oficial 1909–1940 · Salon d’Automne, Paris 1904 · Anualele de stat 1948–1958

Ceasul vieții

  1. zori 1900 München
  2. zori 1908 Giverny, lângă Monet
  3. zori 1912 Japonia
  4. zori 1916 Caracas
  5. amiază 1929–1944 celălalt autoportret
  6. amurg 1940 exclus din Sindicat
  7. amurg 1945 acest autoportret
  8. amurg 1951 conferențiar

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 134–136
  2. MNAR, fișa inv. 5988/5988: ulei pe carton, 0,645 × 0,495 m, nesemnat, datat [1945]
  3. ro.wikipedia.org: Samuel_Mützner · Sindicatul_Artelor_Frumoase
  4. Artmark (V. Iancu), după Amelia Pavel, „Pictori evrei din România 1848–1948”, Hasefer, 1996
  5. editura-unibuc.ro: „Samuel Mützner. Pe urmele lui Claude Monet”, 2021 · romania-insider.com

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.