Gheorghe Petrașcu

Viața

Se naște la 2 decembrie 1872, la Tecuci. Începe Științele naturale la București (1892–1893), le abandonează și trece la Școala Națională de Arte Frumoase (1893–1898), la G. D. Mirea, pe care îl numește „profesor admirabil, lăsând toată libertatea elevilor săi”. În paralel se pregătește cu Nicolae Grigorescu; cu Ipolit Strâmbulescu face copii după Grigorescu, pe care le vând.

La recomandarea lui Grigorescu pleacă în 1898, cu bursă, la München și la Paris, unde urmează Academia Julian (1898–1902), în atelierele lui Bouguereau, Benjamin-Constant și Ferrier; la Bouguereau lucrează alături de Ștefan Luchian. În 1901 e printre fondatorii Tinerimii Artistice.

Pictează naturi statice, interioare, autoportrete, flori și mai ales ziduri vechi: Târgoviște, Sighișoara, Mangalia, Toledo, Veneția. E un mare colorist, cu o pastă densă, aproape minerală, și cu un contur negru care închide formele. Din 1918, la îndemnul lui Strâmbulescu, face și gravură: lasă 64 de plăci.

Politic / carieră În funcție E custode al Pinacotecii Statului în 1914–1915 și directorul ei între 1929 și 1941. În timpul războiului se ocupă de mutarea ei în Moldova, ca s-o ferească de ocupanții germani.

Politic / carieră Decorat Primește Coroana României în grad de comandor (1923), Premiul Național pentru pictură (1925) și Legiunea de Onoare (1932). Ia marele premiu la Barcelona (1929) și la Expoziția Universală de la Paris (1937), unde numele lui stă alături de al lui Picasso. În 1936 e ales în Academia Română, odată cu George Enescu: primul pictor academician.

Renume Faimos Moare la București, la 1 mai 1949, lăsând în urmă circa trei mii de tablouri. Din 1970 are o casă-atelier muzeu la Târgoviște; îi poartă numele străzi în București și în Tecuci. I s-au dedicat cel puțin cinci monografii. Lucrările lui sunt în MNAR și în toate muzeele importante din țară; articolul despre el există pe Wikipedia în nouă limbi.