Nicolae Vermont

Viața

Se naște la 10 octombrie 1866, la Bacău, cu numele Isidor Grünberg, fiul profesorului Iosif Grünberg; „Vermont”, „munte verde”, e numele franțuzit. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1881–1887), cu Theodor Aman, de la care învață și gravura; e primul ei student evreu. Îi e coleg Ștefan Luchian.

Nicolae Grigorescu îl girează pentru Academia Regală din München, unde studiază cu Ludwig von Löfftz (1887–1893); în 1893 lucrează liber la Paris. Un timp îi e ajutor lui Grigorescu în atelier. În 1892 trece la ortodoxie și ia numele Nicolae.

În 1896 semnează, cu Luchian și Constantin Artachino, protestul Independenților; în 1897 întemeiază împreună Societatea „Ileana”, iar în 1901 Tinerimea Artistică, unde e organizator, membru în juriu și, din 1902, trezorier. Între 1905 și 1908 o are elevă pe Rodica Maniu.

Pictează biserici, la Mănești, Cătrunești, Rucăr, Cernavodă (1895) și Catedrala Românească din Sofia, și plafoanele palatelor Kalinderu și Cantacuzino din București. Practică cu asiduitate gravura în apă tare și lasă un mare număr de plăci.

Pânza „Portul Constanța”, de 6 × 12 m, comandată în 1905 de ministrul Vasile G. Morțun, e maroflată pe un perete al ministerului și distrusă de bombardamentele celui de-Al Doilea Război Mondial. Schițele și reducția pregătitoare ajung la Muzeul de Artă din Constanța, cumpărate în 1965 de la fiica lui, Zoe Vermont.

Renume Cunoscut Moare la 14 iunie 1932, la București. Are retrospective la Ateneul Român în 1936 și la Sala Dalles în 1945. Lucrările lui sunt în MNAR, la Muzeul Cotroceni, la Muzeul Brukenthal și în muzeele din Cluj-Napoca, Constanța, Bacău, Brașov, Ploiești și Târgu Mureș.