Anatol Vulpe

Viața

Se naște în 1907, la Bahmuți, în județul Bălți. Din 1926 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București. Pictează portrete, peisaje urbane, naturi moarte și mai ales peisaje și compoziții cu pescari din Delta Dunării; face și gravură. Are o expoziție personală la Sala Mozart, în 1935.

Crez Legionar Aderă la Mișcarea Legionară; la 1 noiembrie 1940, Direcția Artelor îl propune în conducerea Sindicatului Artelor Frumoase. Istoricul Mihai Pelin notează că „n-avea tragere de inimă pentru politica legionară, la care aderase, totuși, din sărăcie”.

Războiul Pictor de front Mobilizat în 1941 într-o companie sanitară, e mutat la secția de propagandă a Marelui Stat Major, în plutonul condus de arhitectul G. M. Cantacuzino. Pictează la Chișinău, Odesa, Sevastopol, Kerci și în Caucaz. Scenele lui de război nu arată ororile războiului și nici nu îl exaltă. În 1943 expune la „Aspecte din pictura românească de război”.

Timp de unsprezece ani e foarte apropiat de pictorița Florica Cordescu. În aprilie 1946 e împușcat, la București, cu cincisprezece gloanțe de calibre diferite; însoțitoarea lui, Elena Bogdan, e găsită și ea împușcată. Asasinatul rămâne nerezolvat. Mihai Pelin îl reconstituie în „Asasinarea pictorului Anatol Vulpe”.

Renume Obscur Salonul Oficial din 1947 îi face o retrospectivă cu 16 lucrări din colecția familiei. Lucrările lui sunt în MNAR, la Muzeul Militar Național „Ferdinand I”, la Muzeul Marinei din Constanța și în colecții particulare.