fișa 106 / 106 · inv. 109.863
Ion Țuculescu
1910 – 1962
n. 19 mai 1910, Craiova
d. 27 iulie 1962, București
pictor, medic, biolog
MNAR, inv. 109.863 · legenda: „Eugenia Iftodi 1961 (Ion Țuculescu)”
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Pictat în 1961, la 51 de ani, cu un an înainte de moarte: la amurg. Nu e pictat de mâna lui. Tabloul e al elevei sale, Eugenia Iftodi, care l-a lucrat sub îndrumarea lui, în timp ce el poza; legenda MNAR o trece pe ea autoare, cu numele lui în paranteză. E aproape un autoportret: Țuculescu pictând cu mâna altcuiva. Privirea lui ocolește privitorul.
Viața
Se naște la 19 mai 1910, la Craiova. Pictura o învață aproape singur: ia lecții de la Freda Trybalski Delnevo, iar în 1927 trece prin atelierul lui Gheorghe Teodorescu-Romanați. La 15 ani expune deja la Craiova, alături de fratele său, Șerban. Urmează în paralel Științele Naturale (1928–1936) și Medicina (1928–1939), absolvită magna cum laude.
Politic / carieră Profesor Își împarte zilele și nopțile între paletă și microscop. În 1933 publică la Paris un studiu despre larva gândacului de făină, apoi alte lucrări de biologie. În 1930 călătorește în Grecia și Turcia cu Gala Galaction; în 1936–1937 e profesor la Seminarul teologic de la Cernica, unde îl cunoaște pe Octavian Angheluță.
Expune la Ateneul Român din 1938 și la Sala Dalles din 1939; în ianuarie 1940 cronica vremii îl găsește „vehement, frenetic, până la exces”. E la Bienala de la Veneția în 1942. În al Doilea Război Mondial e medic pe front.
Persecuție Înlăturat din funcție După 1947 nu mai are voie să-și expună pictura, care nu se potrivește cu arta impusă: e socotit un „artist problemă”. În 1956 își arată lucrările în propriul atelier, din strada Lizeanu. Pictează veri la rând la Mangalia și Techirghiol și cercetează apa lacului; văduva își amintea că îl înconjura aproape zilnic, cu rucsacul în spate, strângând probe în borcane.
Din 1950 e cercetător extern al Academiei Române, iar între 1951 și 1954 șef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc. În ultimii ani lucrează și sculptură, ca o alternativă la realismul socialist: „Coloană folclorică”, „Bloc cioplit”, „Viață”.
Înainte de a intra în operație își face testamentul. Moare la 52 de ani și e înmormântat la Cernica. A lăsat scris: „Nu mi-a fost dat să urc până Sus.”
Renume Faimos Opera lui iese la lumină abia după moarte, prin retrospectiva organizată de Radu Bogdan în 1965, purtată prin țară; muzeele cumpără atunci tablouri de la văduva lui, dr. Maria Țuculescu. Urmează Bienala de la Veneția (1966), Paris (1967), Statele Unite (1968). Lucrările lui sunt în muzeele din țară, la Mannheim și la Galeria Națională din Oslo.
Repere
Expoziții personale
- 1925 Craiova, la 15 ani
- 1938 Ateneul Român, București
- 1939 Sala Dalles, București
- 1956 în atelierul propriu, str. Lizeanu
- 1960 Constanța, „Imagini dobrogene”
- 1965 București, retrospectivă postumă, itinerantă
- 1966 Bienala de la Veneția, retrospectivă
- 1967 Paris
- 1968 Washington, San Francisco
- 2010 „Centenar Țuculescu”, Artmark
De grup: Tinerimea Artistică 1940, 1941 · Salonul Oficial 1941–1946 · Bienala de la Veneția 1942 · Anualele de stat 1957–1960
Ceasul vieții
- amiază 1939 medic, magna cum laude
- amiază 1942 Bienala de la Veneția
- amiază 1947 interzis la expoziții
- amurg 1950 cercetător, Academia
- amurg 1961 acest autoportret
Legături cu alți autori din colecție
- 005 Octavian Angheluță prieteni de la Cernica, 1936–1937
- 032 Lucian Grigorescu fondatori ai aceleiași asociații de artiști
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 565–566
- MNAR, legenda inv. 109.863: „Eugenia Iftodi 1961 (Ion Țuculescu)”
- ro.wikipedia.org: Ion_Țuculescu · Octavian_Angheluță
- dosaresecrete.ro: amintirile văduvei pictorului · viata-medicala.ro: interviu cu Marin Gherasim
- Mihai Pelin, „Deceniul prăbușirilor (1940–1950)”
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.